Coaching pentru comunicare de leadership

Aria Cercului DEPINDE.

A

Limite / Fără granițe

Tehnologie deschisă; diseminarea puterii de la noduri la o rețea; companii care accesează ecosistemele și nu resursele; reclame inteligente artificial care se auto-creează; și semafoare auto-organizate – toate acestea sunt expresii ale căderii granițelor.

Aparent, natura nu operează în genuri, categorii și entități opuse. Vine unită, noi stabilim granițe și limite. Natura este mai degrabă un flow, o întrepătrundere de unde. Noi vedem mai degrabă granular, punctual, discontinuu. 

Social, am stabilit binele separat de rău, Dumnezeu de Satana, frumos de urât, eu de tine și așa mai departe. Dar „natura nu crește broaște adevărate și broaște false, nici copaci morali și arbori imorali, nici oceane corecte și oceane greșite” (Ken Wilber). 

Noi suntem cei care determină existența acestor granițe și rolul lor este de a ne asigura existența, de a marca limitele corpului și a sferei noastre de influență în lume. Dar granițele au și rolul de separație.

Există viață și moarte în lumea naturii, dar acest ciclu este unul natural. Suntem singurii care ne construim credințele (idei și concepte trecătoare, până la urmă) atât de solide încât le regretăm la sfârșitul vieții noastre, ca și cum ar fi fost cu adevărat ceva real. Trasăm aceste granițe toată viața. Pentru a lua o decizie, de exemplu, trasăm o linie de delimitare între ce să alegem și ce să nu alegem. Creăm granița „sunt creativ” versus „nu sunt creativ”, “sunt incluziv și tolerant” versus “discriminez și judec”. Primirea unei educații formale în zilele noastre este, de fapt, o educație în trasarea limitelor.

Însă ești o unitate organică. Ai fost însămânțat într-o zi, ca orice alt copac, în uterul mamei tale și ai început să-ți compui circumferința. Mai întâi a fost centrul, punctul inițial, sămânța și apoi “circumferința”. Cei mai mulți oameni asemeni ție trăiesc pe această circumferință a lor, pe acest cerc, uitându-și centrul, sămânța inițială, crezând că circumferința este ceea ce este viața. 

Spațiul acoperit de această circumferință este zona ta de confort. Nu ești creativ în timp ce te plimbi pe ea. Nu ești nici incluziv când faci asta. Ești creativ și incluziv față de alții doar atunci când treci în afara zonei tale, dincolo de ea, ca și cum ar fi un gard și pășești trecând de el, uitându-te în afară. Huck Finn era năstrușnic și liber pentru că vopsea gardul cu var pe dinafară, nu pe dinăuntru, remember?

Instrumentele de călătorie dincolo de granițe sunt simțurile tale. Cu cât călătorești mai mult în afara zonei de confort, cu atât ea devine mai mare și mai mare, iar harta ta mentală despre lume devine una mai completă. Până când înțelegi că circumferința nu contează, ci doar punctul inițial. Creativitatea ta personală apare din polaritatea dintre circumferință/ graniță și centrul tău inițial; cu cât ești mai capabil să le concepi pe amândouă în același timp, centrul feminin și cucerirea masculină a spațiului, cu atât mai mult stârnești in interior integralitatea ta.

Povestea multelor drumuri

Autor: George W. Burns

Un vechi proverb spune: ,Multe drumuri duc la Roma”- dar Roma nu era unde voia să meargă Tracey. Alegerea ei era San Francisco. Se născuse și crescuse la New York. Nu călătorise niciodată dincolo de raza codurilor poștale locale, dar cumva nutrise întotdeauna dorința de a vizita San Francisco.

Hotărând unde vrea să meargă, următoarea întrebare pe care și-a pus-o era cum să ajungă acolo. Primul ei gând a fost să zboare. Pentru a face asta, trebuia să ia un taxi prin traficul din New York, să aștepte la aeroport și să stea așezată incomod într-un avion vreo cinci ore, în timp ce acesta o va duce iute la destinație – în mod sigur cea mai rapidă cale posibilă.

Pe de altă parte, putea să o apuce pe Autostrada Interstatala 80 și să conducă direct de-a curmezișul țării la San Francisco. Cu lungi ore de condus constant și nopți petrecute prin moteluri la marginea drumului, ar fi putut fi acolo în patru sau cinci zile. Aceasta ar fi cea mai rapidă și mai scurtă cale pe șosea. Desigur, ar fi putut opta pentru o călătorie mai destinsă. Putea să vadă Cascada Niagara sau Marile Lacuri, apoi să urmeze pașii primilor pionieri de-a curmezișul interiorului întinsului continent. Și-ar fi putut prelungi călătoria în sud spre Colorado, strecurându-se prin trecători muntoase înalte și urcând la Ponderosa Pines. Pe când se gândea la aceste variante, și-a dat seama că erau atât de multe lucruri pe care le putea vedea: Diviziunea Continentală, Salt Lake City, Reno și Lake Tahoe. De acolo, n-ar fi departe de zona Golfului – și destinația ei. Călătoria ar fi cu o săptămână sau două mai lungă, dar experiența ar fi cu mult mai grandioasă.

Pe când avea aceste gânduri, luă în considerare și alte opțiuni. Ca să ajungă la San Francisco, ar putea zbura de la New York la Londra. Nu se gândise la început că, mergând în direcția aparent opusă, ar putea ajunge la destinația ei. La Londra, putea vizita locurile renumite despre care doar citise în cărți de istorie: Clădirile Parlamentului, Big Ben, Turnul Londrei, Palatul Buckingham.

Putea să ia feribotul peste Canalul Mânecii, să guste vinurile de Bordeaux și să exploreze cosmopolita capitală Paris. Putea să se plimbe pe malurile Senei și să stea în vârful Turnului  Eiffel. Totul părea romantic.

În Italia, putea face turul Coloseumului, să vadă opera lui Michelangelo pe tavanul Capelei Sixtine și să viziteze ruinele Pompeiului. De la Brindisi putea lua feribotul peste Marea Adriatică spre Grecia, să zăbovească în stadionul în care s-au ținut primele Jocuri Olimpice, să asculte un concert simfonic în ruinele antice ale Teatrului lui Irod din Atica ori să se scalde în apele limpezi ale insulelor sub un soare cald grecesc. Gândul de a savura diferite culturi era într-adevăr delicios.

Și acesta ar fi doar începutul. Ar fi Turcia, Israel și India și întreaga Asie care abia așteaptă să fie explorate. Mai departe ar putea călători prin Australia și insulele tropicale din Pacific înaintea unei ultime opriri în Hawai, unde ar putea învăța să facă surfing sau ar privi vulcanii cum își revarsă lava învăpăiată direct în ocean. Încă un zbor ar fi tot ce este nevoie pentru a ajunge în San Francisco. Și-ar putea totuși atinge destinația și ar fi avut parte de o experiență foarte diferită pe parcurs.

Da, gândi Tracey, exact așa cum sunt multe drumuri care duc la Roma, sunt și multe drumuri care duc la San Francisco. Apoi îi veni în minte un alt proverb. Într-adevăr, multe popoare din multe culturi diferite l-au repetat în diferite forme. Robert Louis Stevenson 1-a citat, japonezii îl folosesc, iar călătorii antici îl știau din călătoriile personale. Acum începea să aibă înțeles pentru ea. Experiența este în călătorie, mai mult decât în destinație.

Dialoguri teritoriale

Într-o organizație, “centrala” (centrul) și “rețeaua” (circumferința) au exact acest rol, al sporului de inovație, creativitate și incluziune. Nu de multe ori, însă, este înțeles astfel.

Cucerirea teritorială – sucursalele de vânzări, bunăoară – sunt o expresie a instinctului masculin de cucerire a terioriului, lărgire a granițelor, expansiune. “Centrala” de unde este organizat, susținut și întreținut “atacul” este aspectul feminin, centrul imobil și relațional. 

Sustenabilitatea și succesul de business presupun exploatarea acestei dualități în folosul (cu includerea) clienților. Nu există niciodata un raport real de superioritate între centrală și “rețea” – ci doar unul gândit și perpetuat ilogic și nepractic – de către angajați. Funcțiunile celor două sunt complementare, indiferente la faptul că centrala doar “cheltuie” resursele produse de rețea.

Cum putem antrena această nouă gândire de tip fluid, al schimbului egal între circumferința și centrul unui business? Ce ar putea practica zilnic angajații astfel încât să devină mai conștienți de aceste aspecte și mai inclusivi față de colegii lor, să renunțe la discriminările ineficiente de tip centrală-sucursale?

Instrumente de incluziune 

  1. Schimbul de roluri: 1 zi de induction reciproc și apoi 1-2 săptămâni de job-exchange între doi colegi, unul din centrală și unul din “teritoriu”.
  2. Introspecție: la sfârșitul fiecărei zile, gândește-te pe circumferința cărui centru te-ai aflat chiar tu azi? (chiar dacă te simți dintr-un punct de vedere oarcare l’ombelico del mondo). 

Despre autor

George Bragadireanu

De 8 ani coach profesionist de nivel PCC/ ICF și Master Coach NLPt EUCF/ EANLPT, triplu certificat internațional în coaching de business, performance, integral și NLPt, cu peste 700 de ore de formare și peste 1.000 de ore de practică.

De George Bragadireanu
Coaching pentru comunicare de leadership

George Bragadireanu

De 8 ani coach profesionist de nivel PCC/ ICF și Master Coach NLPt EUCF/ EANLPT, triplu certificat internațional în coaching de business, performance, integral și NLPt, cu peste 700 de ore de formare și peste 1.000 de ore de practică.

Get in touch

Contactează-mă folosind butoanele de Facebook Messenger și WhatsApp din dreapta paginii sau sună-mă la 0723 32 69 70. Mail-ul meu este bragadireanugeorge@gmail.com.

Start a Conversation

Hi! Click one of our member below to chat on Whatsapp

Anca Bragadireanu

Anca Bragadireanu

Assistant

online

George Bragadireanu

George Bragadireanu

Coach

online