Coaching pentru comunicare de leadership

ÎNVĂȚAȚI SĂ IUBIȚI DISCONFORTUL LA FEL CUM UN COPAC ÎȘI IUBEȘTE VÂNTUL. Cele 6 reguli naturale ale feedback-ului și feedforward-ului

Î

În toate relațiile mele de coaching, feedback-ul și feedforward-ul au un loc central. Îl ofer, îl cer, îl primesc, îi învăț pe clienți să facă la fel și este una dintre principalele mele tehnici de coaching efectiv.

Natura funcționează pe bază de bucle de feedback continue între toate elementele constituente. Chiar și actualele crize ecologice mondiale, nu sunt decât circuite de feedback ale naturii față de acțiuni umane anterioare. În natură, nici un copac nu este „greșit”, „imoral”, „nepotrivit”. Fiecare element al naturii oferă în mod sistemic feedback celorlalte. Un copac își ia feedback-ul din forța vântului, cantitatea de apă din sol, poziția soarelui, apropierea de alți copaci, temperatura din jur – reglându-și astfel creșterea. Un copac de seră nu poate întreține un astfel de “dialog”, de schimb de informații – este mai slab, are imunitatea scăzută, crește firav.

Povestea lui Claire

Autor: George W. Burns

Claire trăia și lucra într-o comunitate.

Era încântată că i se atribuise sarcina de a îngriji grădina  de zarzavaturi, căci îi plăcea grădinăritul, în afara unui aspect: urzicile care o înțepau. Oricât se acoperea cu haine protectoare, urzicile, aidoma fluturilor de noapte atrași de lumină, păreau să găsească întotdeauna acel mic petic de piele care se întâmpla să fie expus involuntar. Într-o reacție alergică, pielea i se umfla și se înroșea și începea s-o usture și s-o mănânce. Drept rezultat, se apropia de grădină cu teamă și fiori, mai degrabă decât cu plăcere și bucurie.

În afara disconfortului imediat, urzicile declanșau amintiri ale unor dezagreabile experiențe  trecute, căci mintea noastră  poate fi rapidă când e vorba să ne amintească dureri din trecut. Oricât ar fi de neplăcute, astfel de amintiri sunt autoprotectoare. Se află acolo ca să ne alerteze, să semnaleze pericolul și ca atare să ne ajute să evitam producerea unor noi amintiri neplăcute.

Ca un amuzament de copil, fratele lui Claire crescuse păsări de curte, printre care un cocoș deosebit de agresiv care a atacat-o odată  pe micuța Claire. Ea a luat-o la fugă și, simțind  victoria, cocoșul a zburat după ea. Cel mai scurt drum spre a se adăposti de el – o linie directă spre ușa din spate a casei – trecea printr-un petic de pământ plin de urzici. Au urzicat-o din cap până-n picioare, iar ea a început să plângă disperată de frică de cocoș și urzicături.

Au trecut câteva zile înainte ca blândele să i se retragă, însă istorisirile incidentului de către membrii familiei nu au încetat niciodată, așa că i se tot reamintea, iară și iară. După ani de zile tot mai apărea în conversație: „Ții minte când ai alergat printre urzici ca să scapi de cocoș ?” Claire și urzicile erau legate între ele. Simpla menționare a plantei  trezea amintiri de durere, teamă și stinghereală.

În grădina comunală, toate aceste amintiri și temeri au revenit și Claire se simțea neputincioasă în fața urzicilor. Comunitatea nu permitea folosirea sprayurilor sau altor chimicale, iar pentru Claire să rupă urzicile cu mâinile însemna riscul de a se urzica. Oricum nu avea sens, căci urzicile creșteau la loc aproape la fel de repede precum fuseseră smulse.

Claire a prezentat problema ei în fața adunării comunale. Dorea să muncească în grădină, dar trebuia făcut ceva cu urzicile. Unul dintre ceilalți locatari ai comunității i-a dat o carte despre urzici și a făcut un comentariu care s-a întipărit în mintea ei. Claire nu știa sigur dacă schimbarea a adus-o cartea sau comentariul.

Spre mirarea ei, cartea slăvea urzicile și foloasele lor. Le prescria ca tratament în diferite afecțiuni. Cartea arăta că ceaiul de urzici era bun in artrită. Claire s-a pus pe cules urzici și a pregătit din ele un ceai pentru micul dejun comunal. Când 1-a numit „ceai de urzici”, oamenii au refuzat chiar și să-l încerce. În ziua următoare a preparat din nou băutura, dar a numit-o  „ceai din plante proaspete de grădină”. Comesenii ei 1-au băut cu aviditatea și nerăbdarea unei cămile ajungând la o oază după o lungă călătorie în deșert.

Ducându-se din nou în grădină, acest incident a făcut-o să se gândească: Nu atât ceea ce este un obiect, cât mai degrabă cum îl percepem sau etichetăm noi este ceea ce face diferența. Ceaiul a rămas același. Numai numele pe care i l-a dat Claire a determinat dacă alții din comunitate au respins ceaiul cu silă sau l-au acceptat cu entuziasm.

Al doilea lucru  pe care 1-a descoperit a fost că a face ceva diferit face o diferență. Indiferent cât de mult a pledat ea pentru ceaiul de urzici sau a încercat să-l ofere oamenilor datorită beneficiilor lui pentru sănătate, ceilalți din  comunitate tot ar fi putut evita să-l bea. Schimbându-i numele, a schimbat rezultatul. Pentru a produce o schimbare, trebuia să facă ceva diferit.

Poate, a început să se gândească, experiența trecutului nu este de neschimbat. Astăzi oamenii vor consuma o băutură pe care ieri o considerau neplăcută la gust. Poate că acum voi fi capabilă să mă bucur de beneficiile a ceva ce mă îngrozea când eram mica. Poate că experiența trecutului poate fi modificată prin ceea ce facem în prezent.

Persoana care-i dăduse cartea mai spusese ceva ce i se fixase în minte. „Nu putem să curățăm grădina sau restul proprietății de urzici, căci este căminul lor la fel ca și al nostru. Tu nu poți schimba reacția fizică pe care o ai la ele. Dacă este dincolo de capacitatea ta să schimbi aceste realități, atunci te sfătuiesc să înveți să le îndrăgești.”

Discuții și dialoguri de feedback

Am mai scris deja aici despre dialog ca fiind cea mai bună formă de feedback. Un dialog diferă de o discuție prin trei premise fundamentale:

  1. în dialog fiecare dintre participanți își suspendă judecățile de valoare față de ceilalți și sunt interesați de explorarea unor idei și opțiuni noi; în discuții scopul este impunerea unei opinii asupra celorlalți
  2. în dialog partenerii se percep pe poziții egale; într-o discuție clasică de feedback, managerul oferă feedback, subalternul primește – de câte ori este valabilă și reciproca?
  3. într-un dialog există un facilitator care păstrează permanent actuale, vizibile și operaționale primele două condiții.

Poți avea discuții sau dialoguri reciproce de feedback/ feedforward. Cum ți-ar fi mai util în context organizațional? Dar personal?

Reguli de utilizare a feedback-ului și feedforward-ului pentru un dialog normal

Definitii: Feedback – evaluări ale unor fapte și rezultate din trecut. Feedforward – idei și opțiuni pentru acțiuni și rezultate viitor.

1. Accent pe fapte si rezultate

Atât despre tine (dialog interior) cât și despre alți oameni (dialog exterior) poți folosi trei verbe atunci câne emiți păreri: “a fi”, “a face” și “a avea”. Poți spune: “Ești extraordinar!” sau “Ai făcut ceva extraordinar!” sau “Ai avut o idee extraordinară!” (cu variațiile lor subînțelese).

Gândește-te acum la varianta negativă a afirmațiilor de mai sus și verifică în sinea ta care “verb” este cel mai ușor de “acceptat” din partea altcuiva: 

  • “Ești… [cuvant defăimător]!” sau 
  • “Ai făcut ceva … [cuvant defăimător]!” sau 
  • “Ai avut o idee… [cuvant defăimător]!”

Evident: oamenii acceptă și pot schimba mult mai ușor rezultatele și acțiunile lor decât firea lor; atunci când ne închipuim că le oferim feedback și folosim verbul “a fi”, de fapt îi judecăm. Efectele sunt lipsa de interes, demotivarea, sentimentele negative. La fel ne simțim noi atunci când suntem judecați.

Prima regulă este aceea de a da feedback și feedforward concentrându-te pe acțiuni, comportamente și rezultate obținute/ așteptate – nu pe firea omului.

Natura nu funcționează pe bază de morală care să judece firea oamenilor. Un copac nu consideră vântul drept un element rău.

2. Feedforward mai degrabă decât feedback.

Feedforward-ul se concentrează pe posibilități, opțiuni și idei noi, încă modelabile. Feedback-ul se concentrează pe evaluarea unor fapte și rezultate trecute, imuabile.

Totuși, feedback-ul creează învățare (dacă este bine făcut).

Iar feedforward-ul creează explorare (dacă este bine făcut).

A doua regulă este: ambele sunt utile dar începe cu un feedback rapid, la obiect și concentrat pe învățare și treci în mod extins la feedforward. Iar dacă ești în criză de timp, treci peste feedback și explorează direct noile posibilități.

Pentru un simplu copac, natura trimite destule semne timpurii referitoare la apropierea iernii astfel încât pentru natură nu există „trecut” de analizat.

3. Cere feedback, evită să oferi în mod nesolicitat iar când tu primești, deschide-te inconfortului

Evident, atât feedback-ul cât și feedforward-ul ne scot dn zona de confort:

  • primul pentru că evaluează faptele și rezultatele noastre, iar
  • al doilea pentru că ne pune să ne asumăm acțiuni și rezultate viitoare

Un copac este într-o relație intimă continuă cu natura: nu refuză feedback-ul, nu-l amână, nu se formalizează: îl primește în fiecare secundă și îi răspunde (feedforward) în mod continuu.

Ca oameni putem controla și suntem în primul rând responsabili pentru a cere feedback și apoi pentru a primi – în ultimul rând pentru a oferi. În locurile în care toți cer, se reglează automat și oferirea.

A treia regulă este: cere feedback constant de la alții despre faptele și rezultatele tale. Disconfortul de învățare va deveni un obicei.

Un copac își extinde rădăcinile doar înspre zonele de subsol hrănitoare.

4. Accent pe relatia cu celălalt, nu pe el ca individ

În orice relație dintre doi oameni, există trei “personaje”: cei doi și “relația” dintre ei. Relația este rezultatul aportului fiecăruia dintre ei în timp. Relația lor poartă, prin urmare, semnele tuturor feedback-urilor trecute pe care cei doi și le-au oferit conștient sau inconștient.

Când cei doi își mută atenția de la sine sau de la celălalt către personajul “relație”, atunci, nivelul dialogului urcă la un nivel cu potențial de rezolvare mai mare: este mutarea accentului de la “eu” la “noi”, care reprezintă un nivel de conștiință superior.

Regula 4 ar fi aceea a da feedback și feedforward relației, nu indivizilor.

Regula naturii este adaptarea continuă. În natură, nimic nu „ține” cu dinții de realizările sale anterioare ca să fie orb la posibilitățile prezentului și viitorului.

5. Uită de sandwhich – fii autentic

Sandwichul bun este feedback+feedforward, nu feedback pozitiv + negativ + pozitiv. Oamenii au nevoie în grade diferite de feedback – obiectiv (pe fapte și rezultate trecute, cu greșeli și învățare) și de feedforward – constructiv (opțiuni și angajament pentru viitor) pentru că la bază, fundamental, oamenii cu nevoie și de limite și de libertate, și de direcție dar și de autonomie. Proporția ideală pentru fiecare este de cele mai multe ori necunoscută chiar beneficiarului și este greșit de estimat sau presupus care este aceasta. 

Prin urmare, o regulă bună este cea a încurajării necondiționate de opțiuni noi de acțiune (feedforward) și a criticii pentru învățare, obținute cu permisiune (feedback).

Și un copac știe să se apere de elementele naturii care îi atacă „ființa” (viermi, ciuperci, ciocănitoare, etc.)

6. Zilnic, nu o dată pe an

Copacul nu așteaptă o jumătate de an sau un an întreg să primească feedback. Altfel ar muri, pentru că vremea și condițiile de mediu se schimbă zilnic sau chiar mai des de atât. Oamenii pot învăța de aici că cu cât este mai des cu atât dialogul de feedback este mai de ajutor pentru că este “preventiv” și nu ajunge să devină “corectiv”.

Regula este prin urmare aceea de a cere feeedback cât mai des, preventiv.

Exemple de întrebări într-un dialog normal de feedback și feedforward

Față de o discuție, diferit într-un dialog de feedback ar fi genul de întrebări adresate, de exemplu:

  • Cum putem îmbunătăți relația dintre noi?
  • Cum putem face treabă mai bine împreună?
  • Ce resurse nu folosim în echipă?
  • Ce am făcut fiecare dintre noi și ar merita să repetăm pentru că a fost bine?
  • Cum am eșuat fiecare dintre noi și ar putea constitui un capital de învățare pentru toți?
  • De unde am putea lua opțiuni noi de acțiune?
  • Încotro vrem să meargă relația noastră?

Ți-ai dat deja seama: sunt întrebări care stimulează gândirea „împreună”, de tip „noi” colaborativă, nu de tip „eu” versus „tu”, gândirea centrată pe soluții și învățare nu pe greșeli, pe trecut dar mai ales pe posibilități viitoare, pe fapte și rezultate nu pe firea indivizilor.

Folosește-le cât mai des, chiar dacă la început ți se va părea școlărește. Și comunicarea bună începe cu exerciții de dicție.

Despre autor

George Bragadireanu

De 8 ani coach profesionist de nivel PCC/ ICF și Master Coach NLPt EUCF/ EANLPT, triplu certificat internațional în coaching de business, performance, integral și NLPt, cu peste 700 de ore de formare și peste 1.000 de ore de practică.

De George Bragadireanu
Coaching pentru comunicare de leadership

George Bragadireanu

De 8 ani coach profesionist de nivel PCC/ ICF și Master Coach NLPt EUCF/ EANLPT, triplu certificat internațional în coaching de business, performance, integral și NLPt, cu peste 700 de ore de formare și peste 1.000 de ore de practică.

Get in touch

Contactează-mă folosind butoanele de Facebook Messenger și WhatsApp din dreapta paginii sau sună-mă la 0723 32 69 70. Mail-ul meu este bragadireanugeorge@gmail.com.

Start a Conversation

Hi! Click one of our member below to chat on Whatsapp

Anca Bragadireanu

Anca Bragadireanu

Assistant

online

George Bragadireanu

George Bragadireanu

Coach

online