Coaching pentru comunicare de leadership

Mindset/ Heartset/ Bodyset.

M

Oamenii discriminează pe baza mindset-urilor, heartset-urilor sau/ și bodyset-urilor diferite. Cu alte cuvinte, oamenii au prejudecăți referitoare la felul în care alții gândesc, simt și acționează. “Nu-mi plac cei prea critici!”, “Nu-mi plac cei prea emotivi!”, “Nu-mi plac femeile care se plâng mereu și nu fac nimic!”. Acestea sunt câteva exemple comune și banale dar te poți gândi la faptul că plecând de la astfel de chestiuni nesemnificative oamenii pornesc războaie.

Faptul că am ajuns să gândim într-un anume fel, să simțim mai plenar sau mai puțin și să acționăm în felul nostru propriu nu ni se datorează decât prea puțin ca să fim făcuți responsabili pentru asta. Ca să nu mai vorbim despre culoarea pielii, a ochilor sau înălțime – bodyset – pe care nu ni le alegem.

Deosebirile le-au părut mereu periculoase oamenilor. Evoluția a însemnat perfecționarea observării diferențelor astfel încât să fim gata de acțiune atunci când status-quo-ul ne era periclitat.

În istoria umanității, însă, speciile de hominizi reziliente au fost cele care au îmbrățișat diversitatea, nu cele statice și “închise”. 

Natura însăși moare în acele locuri în care nu se adaptează destul de rapid schimbărilor sistemice din jur.

Și atunci de ce continuăm să discriminăm și excludem pe cei diferiți de noi? Hai să urmărim întâi povestea fortificării minte-trup împotriva fricilor și apoi vom răspunde și întrebării.

O tradiție a fortificării minte-trup

Autor: George W. Burns

În vremuri apuse acum, triburile din Fiji erau adesea în război și, în consecință, își clădeau satele sus, pe terenuri de munte fortificate, ușor de apărat. Manifestau astfel o reacție foarte umană: când suntem amenințați, căutam modalități de a ne proteja, construind ziduri ca să-i închidem pe ceilalți afară și pe noi înăuntru, atât fizic, cât și emoțional.

Într-un astfel de sat de munte trăia un povestitor renumit care, după cum era obiceiul epocii, primea merinde sau cadouri din partea ascultătorilor lui. Unul dintre acești ascultători prindea țipari și iubea poveștile, dar avea puține de oferit, în afara unei provizii proaspete de țipari. Darul lui părea atât de neadecvat comparativ cu ceea ce dădeau unii dintre ceilalți săteni, și totuși el porni în căutarea a ceea ce putea și el să ofere.

Mergând în susul unui râu rapid de munte pe o potecă îngustă, prin jungla adâncă și bogată în culori, însoțit de melodiile insectelor și păsărilor, bărbatul a ajuns la un izvor pitoresc unde apa proaspătă bulbucea din pământ. Aici, așa se gândi bucuros, era cu certitudine un loc bun ca să poată face rost de o pradă adecvată pentru povestitor.

Îngropându-și lungul brațului într-o gaură promițătoare, speră să înșface niște țipari grăsuni. Avea experiență în munca lui și, chiar fără să-și vadă prima pradă, știa deja că avea să fie bună. Dar urma să aibă parte de o mare surpriză.

Din gaură nu a tras afară un țipar, ci un mic spirit-zeu, cu formă umană. „Ce minunat, se gândi omul. O zeitate este cu siguranță un dar mult mai de preț decât un țipar obișnuit.” Acum nu o să se mai jeneze cu cadoul pe care-l putea da. Povestitorul va fi cu siguranță încântat și va continua să-i țeasă povești frumoase.

Micuța zeitate însă nu a împărtășit același entuziasm. Neștiind ce soarta o aștepta, a început să-și pledeze cauza, luptându-se pentru viața sa, oferindu-i pescarului puterea peste foc în schimbul libertății lui.

– Dacă deții putere asupra focului, spuse micuțul zeu, le poți oferi povestașului și tuturor celorlalți din satul tău un dar de neînlocuit și atât de unic, încât vei fi onorat și respectat în veci.

Prinzătorul de țipari a trebuit să admită că nu avea putere asupra focului, și nici altcineva din satul lui. Asta, fără nici o îndoială, îl va impresiona pe povestitor. Realiza că puterea asupra focului avea multe avantaje, precum a găti mâncarea, a încălzi colibele, a defrișa jungla pentru a cultiva pământul și a obține recolte bune, precum și a întări vârful lăncii. Era ceva ce satele din jur, locuite de vecini inamici, nu posedau și, fortificați cu darul focului, el și consătenii lui nu ar mai trebui să se teamă de atacurile lor. Ar putea trăi cu toții în liniște – și să asculte în liniște povești.

Omul a acceptat, după care zeul l-a îndrumat să sape o groapă pentru ca să-i demonstreze noile puteri pe care le dobândise acum. A trebuit să umple gaura cu bolovani, apoi a fost aprins deasupra un puternic foc de lemne. Omul a urmărit cum bolovanii s-au înfierbântat, trecând de la un gri inert de cenușă, printr-un roșu intens al focului de gătit, până la dogoarea albului pur. Acum, zeul a început să meargă încet pe pietre, îndemnându-1 să-l urmeze.

Imaginați-vă ezitarea prinzătorului de țipari când i s-a cerut să facă așa ceva! Era speriat, căci nu mai pășise niciodată în viața lui pe pietre albite de fierbinți ce erau și nici nu văzuse pe altcineva mergând. Rațiunea îi spunea că se putea arde rău. Se lupta cu încrederea și îndoiala, dorința  și teama. Frica 1-a oprit să schițeze până și un pas înainte.

– Hai, 1-a încurajat micul zeu, ai puterea s-o faci. Șovăi mai degrabă din cauza că te îndoiești decât că nu ești în stare.

Adevărul este că ai capacitatea de a realiza mai mult decât ai crezut vreodată că e posibil. Nu lăsa temerile să te limiteze. Pășește dincolo de ceea ce crezi că sunt limitările tale. Îngăduiește-ți să descoperi ceea ce ești capabil să realizezi.

Trăgând puternic aer în piept, a făcut primul pas ezitant înainte. Îndoielile lui nu dispăruseră complet, dar era suficient de curajos să încerce. L-a urmat pe micul zeu pas cu pas și a descoperit ceva ce nu ar fi constatat niciodată cât timp încă se ferea de perimetrul focului. Putea s-o facă! Picioarele lui au rămas nevătămate. Carnea lui nu a ars. Știa că dobândise putere asupra focului – și, odată cu ea, putere asupra fricii.

Bărbatul a apreciat descoperirea lui personală chiar mai mult decât darul de la zeu. Era ceva ce nu avea să uite, un lucru pe care se va strădui să nu-l mai piardă și se întreba cum va mai putea să repete acțiunea-i plină de abilitate în beneficiul consătenilor săi. Ne este îndeajuns să facem un lucru doar o dată, se gândi, pentru a ști că suntem în stare să-l facem. Cu cât îl repetăm mai des, cu atât devenim mai buni. De fiecare dată când îl voi efectua, pot deveni mai încrezător, mai capabil și mai puțin temător.

În afara bucuriei sale, nu a fost acaparator în privința noii lui descoperiri. După ce a dobândit aceasta iscusință, le-a împărtășit noile lui înzestrări și povestitorului și celorlalți din sat, aducând recompense imense altora și îmbogățindu-le cu mult viața.

Iar el însuși a devenit povestitor cel puțin al unei povești foarte deosebite. Prin istoria experienței sale, și-a transmis puterea fiului său și acesta, la rândul lui, fiului său. A continuat să fie moștenită în linie directa și neîntreruptă până în ziua de azi.

De ce discriminăm?

Există trei categorii de motive și poate o singură explicație generală.

Explicația este “pentru a ne simți întregi și semnificativi”. 

Categoriile de motive sunt: nevoia de siguranță (bodyset), nevoia de iubire/ afecțiune relațională (heartset), nevoia de stimă de sine (mindset).

Biologic vorbind, nevoile se manifestă și dezvoltă exact în această ordine, odată cu dezvoltarea biologică a creierului, de la 0 la 20 și ceva de ani: prima oară creierul responsabil pentru motricitate/ siguranță corporală/ funcțiuni fiziologice primare (bodyset), apoi cel responsabil de sociabilitate (heartset) și ultimul cel responsabil pentru gândirea critică, obiectivă (mindset).

În fiecare moment al formării lui ca om, un individ își manifestă în jur nevoile și îi sunt sau nu satisfăcute. În funcție de cât de bine îi sunt satisfăcute, poate porni apoi în viață cu o dezvoltare armonioasă sau cu anumite sincope sau nevoi nesatisfăcute – frici de a pierde siguranța, relațiile de afecțiune sau stima de sine.

Ulterior, nevoile nesatisfăcute își găsesc împliniri temporare și niciodată definitive în raportarea la alții. El și le manifestă în continuare în jur, în forme care uneori sunt “discriminatorii”. 

Nevoia de siguranță (bodyset), nevoia de iubire/ afecțiune relațională (heartset), nevoia de stimă de sine (mindset) nesatisfăcute plenar de părinți și educatori la vârstele mici formative vor lua forme următoarele forme discriminatorii datorate fricilor asociate:

Siguranță și supraviețuire: violență, avariție, teritorialitate, control, corupție

Relații: învinovățire, invidie, judecată, conflict, discriminare, bârfă

Stimă de sine: aroganță, hărțuire, rigiditate, preocuparea exclusivă pentru imaginea personală.

Care dintre aceste valori cu potențial limitativ de mai sus crezi că întrerupe dialogul, că duce la discriminări și separatism? Răspunsul este: toate. 

Cum poți ajunge la incluziune? 

Unii dintre noi oferim altor oameni ascultare, înțelegere și servicii de consiliere. De exemplu un coach sau un psihoterapeut. Condiția esențială în pregătire lor este dată de necesitatea conștientizării unor astfel de nevoi neîmplinite chiar în cazul lor, pentru a putea derula conversații în dialog semnificative cu clienții fără a-i discrimina, judeca sau marginaliza.

Antrenamentul unui coach sau psiholog ține de multe ori de lărgirea orizontului de înțelegere a varietății umane și conștientizare a felului propriu de a discrimina.

Două astfel de metode sunt oferite mai jos.

1. Urmărirea dialogului exterior al partenerului de discuție

Faptul de a urmări ce verbe folosește celălalt cu preponderență – de mișcare (referitoare la bodyset), de relaționare și emotivitate (referitoare la heartset) sau de analiză înternă (mindset) te va învăța că oamenii sunt diferiți între ei și de tine. Poți continua urmând stilul celuilalt și vorbi “pe limba lui” – învățând astfel cum se vede lumea dintr-o perspectivă diferită.

2. Urmărirea dialogului interior al discriminării.

Dacă ai făcut deja testul valorilor de la Richard Barrett Values Center, ai identificat deja valorile personale. Poți porni de aici pentru a a urmări și evalua zilnic felul în care iei decizii în legătură cu ceilalți, răspunzându-ți în fiecare seară la următoarele 3 întrebări timp de câteva săptămâni:

  1. Pe cine am discriminat astăzi și pe baza cărei judecăți de valoare datorate unei frici (de a pierde controlul, de a nu primi afecțiune sau de a nu fi stimat și respectat?
  2. Ce sentiment de întregire mi-a oferit această discriminare “prin superioritate” ?
  3. Ce folosesc cel mai mult atunci când iau decizii: emoțiile (heartset), gândirea critică și analitică (mindset) sau pulsiunile și instinctele (bodyset)? 

Despre autor

George Bragadireanu

De 8 ani coach profesionist de nivel PCC/ ICF și Master Coach NLPt EUCF/ EANLPT, triplu certificat internațional în coaching de business, performance, integral și NLPt, cu peste 700 de ore de formare și peste 1.000 de ore de practică.

De George Bragadireanu
Coaching pentru comunicare de leadership

George Bragadireanu

De 8 ani coach profesionist de nivel PCC/ ICF și Master Coach NLPt EUCF/ EANLPT, triplu certificat internațional în coaching de business, performance, integral și NLPt, cu peste 700 de ore de formare și peste 1.000 de ore de practică.

Get in touch

Contactează-mă folosind butoanele de Facebook Messenger și WhatsApp din dreapta paginii sau sună-mă la 0723 32 69 70. Mail-ul meu este bragadireanugeorge@gmail.com.

Start a Conversation

Hi! Click one of our member below to chat on Whatsapp

Anca Bragadireanu

Anca Bragadireanu

Assistant

online

George Bragadireanu

George Bragadireanu

Coach

online